Traseu Multietnic în Zona Peninsulară

CASA HRISICOS

Construită de Gheorghe Hrisicos, unul dintre grecii bogați ai Constanței, Casa Hrisicos a fost inaugurată cu mare fast în toamna anului 1903. Clădirea a fost gândită de arhitectul francez Louis Givert, într-un stil eclectic, un amestec abundent de neoclasicism şi tendinţe timide de Art Nouveau. Concepută ca hotel de lux, cu restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională, s-a impus rapid ca reper al orașului, fiind frecventată de personalități ca Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Take Ionescu. În timpul Primului Război Mondial clădirea a fost devastată și redeschisă abia în octombrie 1924, ca sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locul favorit al comandanţilor militari germani, care au supravegheat oraşul şi operaţiunile de la malul mării. Imediat după 23 august 1944 casa a fost ocupată de comandantul militar sovietic al oraşului. Ulterior, comuniștii au naționalizat clădirea și au transformat-o în cazarmă/comandament, iar după reparaţii capitale, în 1974, a îndeplinit funcţia de restaurant, cramă şi cazare. După căderea comunismului, imobilul a servit ca sediu pentru diferite bănci, fiind supus unei degradări continue, în special în interior. A intrat în proprietatea actualilor proprietari în 2006 și a fost restaurată, fiind convertită într-un concept nou şi modern de high-end bistro.

CASA ALLEON (1883 – 1884)

Casa Alleon, care a dat cândva numele străzii, este un unicat al arhitecturii sfârşitului de secol XIX pe teritoriul României şi un model inedit de moştenire culturală evreiască. Proprietarul ei, un francez bogat şi nobil, evreu sefard de origine, Jean Gérard Amédée Alleon, provenea dintr-o familie de bancheri și era pasionat de clădiri si ornitologie. A căutat multă vreme un loc în care să se așeze, dorindu-și un loc cu multă lume de felurite limbi, confesiuni şi istorii. La 1880, Constanţa avea puţin peste 5.000 de locuitori, din care tătari (1.804) şi greci (1.543), apoi turci (410), bulgari (348) români (279) şi evrei (234). Alleon l-a angajat pe un arhitect grec, pe care îl cunoştea de la Constantinopol, Pelopidas Cupas, să-i construiască o casă trainică, mare, cu utilităţi şi musai lângă congenerii săi, adunaţi pe străzile din jurul Sinagogii vechi. La începutul anului 1884 era gata una dintre cele mai frumoase şi mai exotice imobile ale oraşului. Localnicii i-au mai spus şi „casa de piatră” sau chiar „casa engleză”. Două decenii a locuit Jean Gérard Amédée Alleon în casa lui excentrică din Constanţa. Din 1905 noii proprietari o transformă în clădire de birouri. În 1944 sovieticii au transformat-o rapid în dormitoare pentru ofiţeri, apoi în stabiliment administrativ. La finele anilor ‘50, municipalitatea a decis că este o construcţie solidă cu utilităţi, mai mult, şi foarte aproape de port. Prin urmare, a devenit cămin de nefamilişti pentru muncitorii portuari. Mai apoi, la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, imobilul a fost transferat la C.F.R. şi transformat în hotel cu circuit închis pentru lucrătorii feroviari.

CASA THEODOROU ROUSOU (1897)

Casa Theodorou Rousou a fost ridicată, în 1897, de pictorul grec cu acelaşi nume, după planurile arhitectului Pelopidas Couppa și se înscrie în cercul restrâns şi extrem de valoros din punct de vedere istoric şi arhitectural al imobilelor greceşti din Constanţa. Clădirea monumentală, cu o geometrie riguroasă, desenată în spiritul stilului clasicist, cu patru nivele şi mansardă, este un omagiu de secol XIX pentru marii constructori ai lumii antice. Theodorou Rousou a fost unul dintre comercianţii care au beneficiat din plin de pe urma alipirii Dobrogei la România în urma Războiului de Independenţă din 1877. Construcţia de nave, comerţul şi transportul maritim, precum şi investiţiile imobiliare i-au adus o ascensiune rapidă în noul stat apărut pe harta lumii. Vila pe care construit-o trebuia să fie mărturia proaspătului său statut.

SINAGOGA AȘKENAZĂ (1911 – 1914)

Construită în 1910 - 1914 în stil maur după planurile arhitectului Anghel Păunescu sinagoga păstrează un trecut trist. Clădirea a fost construită de comunitatea evreiască care în jurul anilor 1900 desfășura importante activități comerciale în orașul Constanța. În perioada de prigoană a evreilor, din cel de-al Doilea Război Mondial, sinagoga a servit drept depozit pentru armata germană care își adăpostea acolo muniția, alimentele neperisabile și hrana pentru cai, destinate trupelor aflate pe frontul de Est. După anul 1944, sinagoga a fost reabilitată aproape în întregime și a fost redată comunității evreiești, însă reîntoarcerea multora dintre evrei în Israel a făcut ca ca cea mai mare parte a vestigiilor comunității din oraș să rămână într-o stare avansată de degradare.

MOSCHEEA ,,CAROL I’’ (1910 – 1913)

Marea moschee ,,Carolʺ este prima clădire cu elemente de beton armat din România și înfrumusețează zona veche a orașului prin poziția și înălțimea minaretului. Clădirea, care combină elemente arhitecturale bizantine și românești, s-a numit inițial Moscheea Carol I și a fost redenumită ulterior Moscheea Mahmud al II-lea. Aceasta este sediul muftiului, liderul spiritual al musulmanilor de origine turcă și tătară care locuiesc în regiunea Dobrogei. Interiorul este dominat de covorul impresionant cu o vechime de peste 200 de ani, o suprafață de 144 mp și o greutate de 490 kg. Ușa de la intrare, lucrată din marmură neagră cu elemente de bronz, face legătura între curte, holul de la intrare care conduce spre minaret și zona de rugăciune. După urcarea celor 140 de trepte, se ajunge, prin interiorul minaretului, într-un balcon ce oferă, de la cei 40 de metri înălțime, o panoramă deosebită asupra întregii peninsule.

CASA CU LEI (1898 – 1902)

Impozanta clădire de la malul mării, a fost construită de un negustor armean, Dicran Emirzian, după planurile arhitectului român Ion Berindei, la începutul secolului trecut. Numele clădirii provine de la existența celor patru lei sculptați care tronează pe coloanele imobilului, un însemn specific al arhitectului. Ermizian era un membru marcant al comunității armene și deținea un magazin cu mărfuri de lux în centrul Constanței. La un moment dat armeanul Emirzian a închiriat clădirea unui magistrat pasionat de artă, Lazăr Munteanu, care a expus la parterul casei o impresionanată colecție de artă, ce putea fi dmirată din stradă de către trecători. După Primul Război Mondial Casa cu lei a devenit, pentru scurt timp, sediu de bancă, pentru ca în anul 1950 să fie naționalizat. În anii ‘70 imobilul a trecut printr-un proces de restaurare, fiind transformat într-un restaurant celebru, care a funcționat până în 1989.

BISERICA CATOLICĂ SFÂNTUL ANTON DE PADOVA(1935 – 1937)

Biserica Catolică din Constanța este dedicată Sfântului Anton de Padova, marele făcător de minuni, invocat de catolici. Lăcașul de cult a fost construit, după planurile şi sub îndrumarea arhitectului Romano de Simon din Bucureşti, pe locul unei vechi bazilici care devenise neîncăpătoare pentru populația catolică a orașului. Deși clădirea este impozantă, lucrările au durat doar 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică. Ctitorul Bisericii Catolice ,,Sfântul Anton” din Constanța a fost părintele Emanoil Kreis, care a organizat un concert de binefacere cu donații, pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult. El a convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Altarul Bisericii Sfântul Anton este construit în 1984, în formă de bar. Un moment important în cadrul Bisericii este sărbătoarea Sfântului Anton, cunoscută și sub denumirea de ,,sărbătoarea crinilor", celebrată în fiecare an pe data de 13 iunie.

HOTEL EMBIRICOS (1922)

Clădirea „art nouveau” își ia numele de la familia de armatori greci Embiricos, stabiliți inițial în Brăila, unde făceau afaceri cu cereale și cărbune. În 1912 aceștia operau 99 de nave fluviale si maritime si făceau comert cu lumea întreagă. La 1 mai 1914, fratii Embiricos inaugurau prima cursă transatlantică dintre Marea Neagră si New York, cu pornire din Portul Constanța și escale în Pireu și Marsilia. Creșterea afacerilor maritime îi face pe frații Embiricos să mute sediul firmei la Constanța, inaugurând în 1922 una dintre cele mai luxoase si elegante clădiri ale vremii. Casa Embiricos este o bijuterie a arhitecturii Belle Epoque din România, fastul ei fiind, şi astăzi, aproape de neegalat. Marea criză economică mondială şi prăbuşirea fără precedent a economiei americane, începute în toamna anului 1929, au dus la restrângerea, apoi închiderea afacerii cu călătorii transatlantice. Între timp, însă, nici în Grecia natală lucrurile nu mai erau ce fuseseră odată. În 1940 Leonidas Embiricos vinde clădirea către o bancă regională din Iaşi. Al Doilea Război Mondial și ocupația sovietică a orașului închid portul comerțului. Afacerile au fost izgonite încetul cu încetul, iar instaurarea regimului comunist a pecetluit soarta unuia dintre cele mai frumoase monumente ale Constanţei şi uneia dintre cele mai răsunătoare afaceri de la malul mării. Naţionalizată în 1948, casa Embiricos a devenit în anul următor, pentru scurtă vreme, sediul Comandamentului Marinei Militare. După căderea comunismului clădirea a fost transformată în bloc de locuințe sociale.

BISERICA BULGARĂ SF. NICOLAE (1898 – 1905)

La sfârșitul secolului al IX-lea exista în oraș o importantă comunitate bulgară, care a solicitat oficialităților locale aprobarea pentru construirea unei biserici ortodoxe proprii. Biserica a fost construită în stil arhitectonic românesc, în zona peninsulară a orașului, cu inscripții în limba bulgară și pictură executată de Ioanid Bătrânul. Ca urmare a reducerii comunității bulgare din Constanța, din anul 1940 biserica a fost o vreme cedată cultului evanghelic și pictura a fost acoperită. Apoi a fost preluată de Episcopia Tomisului si dată cultului ortodox român. În aceestă perioadă au avut loc lucrări de refacere a picturii bisericii de către Ion Musceleanu, iar textele în limba bulgară au fost înlocuite cu inscripții în limba română. În 1998 a fost restaurată frsca de către pictorii Mihail Fordea si Florin Vlad din Bucuresti. Pentru informații suplimentare accesați https://www.delfinariu.ro.